Descrierea zonei
Lăpuşul, cel mai lung râu al judeţului Maramureş, izvorăște de sub vârful Văratec, traversează Depresiunea Lăpușului și intră apoi într-un defileu cu o lungime de 36 de km, care se întinde șerpuind între localităţile Răzoare (din Ţara Lăpuşului) şi Roşia-Remecioara (Ţara Chioarului). Porțiunea cea mai impresionantă și mai sălbatică a defileului, situată între satul Groape și confluența cu râul Cavnic (locul numit Împreunături), constituie arie protejată de interes național, fiind declarată rezervatie naturală. În 2007, Defileul Lăpuşului a fost inclus și în reţeaua europeană de arii protejate, căpătând statutul de Sit Natura 2000, în scopul protecţiei şi conservării speciilor şi habitatelor naturale de interes comunitar. Lungimea rezervației este de 25 de km iar suprafața sitului este de 1660 ha.
Iniţial, apele Lăpuşului părăseau depresiunea omonimă normal, parcurgând în meandre (care arată o pantă redusă) un teren constituit predominant din roci sedimentare paleogene. Ridicarea din cuaternar a masivului Preluca (împreună cu alte sectoare de pe rama depresiunii Transilvaniei) a început să reprezinte un obstacol în drumul apelor spre depresiunea Baia Mare şi râul Someş, dar ridicarea treptată a masivului, concomitentă cu scăderea nivelului de bază din zona Someşului, au dus la conservarea cursului iniţial al râului şi o creştere a energiei de eroziune a apelor (probabil şi debitul acestora era mai impresionant ca azi în timpul luptei apei cu stânca) , ceea ce a dus la adâncirea cursului râului în rocile dure, metamorfice ale fundamentului cristalin.
Din punct de vedere geologic, insula cristalină a Masivului Preluca, formată din roci dure, formează o punte între Munții Meseș (Carpații Occidentali) și Munții Rodnei (Carpații Orientali), motiv pentru care sunt denumiți și ”munții scufundați”, alături de măgurile Țicău și Codru. Și din punct de vedere geomorfologic și al reliefului, defileul Lăpușului, caracterizat de o alternanță a sectoarelor de pseudo-chei cu culoare depresionare, prezintă versanți abrupți împăduriți, stânci și abrupturi stâncoase, cascade și repezișuri, elemente ce conferă arealului caracteristici montane, deși altitudinile sunt mai degrabă asociabile dealurilor. Climatic, cheile Lăpușului se identifică cu caracteristicile dealurilor înalte, în timp ce rețeaua hidrografică prezintă caracteristici predominant montane. Solurile prezintă caracteristici diverse, atât datorită diversității petrografice cât și particularităților micro-climatului.
Date geologice
Masivul Preluca reprezintă un bloc metamorfic izolat situat în nord vestul regiunii Transilvaniei. Stâncile cristaline care construiesc acest bloc metamorfic aparțin grupului Baia de Arieș (Rusu et al., 1983; Balintoni, 1997), unul dintre horst-urile de la subsolul Munților Apuseni.
Șisturile cristaline care alcătuiesc masivul Preluca aparțin seriei de Someș (Dimitrescu, 1963) metamorfozate în condițiile faciesului amfibolitic. Această serie prezintă multe asemănări cu cristalinul Rodnei și cel de Gilău. Masivul Preluca este constituit din paragnaise micacee și micașisturi cu biotit, uneori cu granați, cu intercalații de calcare cristaline, de roci cuarțitice cu muscovit sau biotit și de amfibolite (Giușcă, et al., 1967). Stâncile meta-sedimentare din Munții Preluca, cunoscute sub numele Pânza de Baia de Arieș, au fost grupate de Rusu et al. (1983) și Balintoni (1997) în patru unități, din caretreicaracterizează perimetrul ariei naturale protejate, după cum urmează: (1) formațiunea terigenă superioară a Văii Cavnicului în NV; (2) formațiunea de amfiboli de cuarțit de la Preluca Nouă în partea central-vestică; (3) formațiunea de roci carbonatice de Măgureni în partea centrală(Sîrbu et al., 2010).
Cuvertura sedimentară este formată din depozite de vârstă paleogenă, neogenă și cuaternară. Argilele roșii de vârstă paleocenă împreună cu pietrișuri sau nisipuri reprezintă cele mai vechi formațiuni sedimentare din perimetrul defileului. Priabonianul este reprezentat de calcare situate în perimetrul Vima – Sălnița, nisipuri și pietrișuri în arealele Sălnița și Buteasa – Râu și strate de Racoș ce se intercalează într-o fâșie îngustă între pietrișurile paleocene și cele priaboniene în zona Sălnița. Marnele calcaroase oligocene se regăsesc doar în arealul Vima, în timp ce pe versantul opus depozite deluviale cuaternare ocupă o fâșie îngustă. Aluviuni holocene recente ocupă suprafețe întinse în culoarele depresionare Vima și Buteasa-Râu, și apar pe alocuri în arealele Răzoare și Sălnița.
Unități de relief
Deși caracteristicile geologice și morfometrice ale Masivului Preluca și defileului tind spre încadrarea acestora în zona montană, din punct de vedere altimetric au fost încadrate în zona deluroasă și de podiș. Trei unități de relief sunt reprezentate la nivelul ariei naturale protejate: Masivul cristalin Preluca, Podișul Purcăreț-Boiu și Dealurile Chioarului.
Masivul Preluca este un veritabil horst cristalin asimetric, cu altitudini ce depășesc 800 m (Vf. Florii – 810 m), extins între defileul Lăpușului la sud și falia Copalnic – Cufoaia la nord, care corespunde cu abruptul prin care domină cu 200 – 400 m depresiunea Copalnicului. Relieful reprezintă un rest dintr-o veche suprafață de eroziune fragmentată de numeroase văi înguste și adânci orientate către râul Lăpuș. Aria naturală protejată Cheile Lăpușului cuprinde părțile sudică și estică ale Masivului Preluca.
Podișul Purcăreț – Boiu este o unitate morfostructurală cu caracter de platou suspendat, între Culoarul Someșului la Sud și Culoarul Lăpușului la nord, al cărui fundament de orogen a fost săltat epirogenetic. Are o altitudine medie de 400-500 m; se remarcă prin prezența celui mai bogat relief carstic de platou din țară (“Cheile Babei”, câmpuri de doline, lapiezuri, izbucuri, peșteri, etc.); În perimetrul defileului, podișul este reprezentat doar în partea sud-estică și în culoarul depresionar Vima.
Dealurile Chioarului se suprapun bazinului superior și mijlociu al Bârsăului și se întind de la Masivul Preluca la Măgura Țicăului. Sunt alcătuite dintr-o succesiune de coline. Este un relief puternic fragmentat, dominat de măguri ce depășesc 500 m (Chicera Mare – 569 m). În perimetrul defileului, Dealurile Chioarului apar pe alocuri doar în extremitatea vestică.
Din punct de vedere al unităților majore de relief, Cheile Lăpușului aparțin Dealurilor de Vest (Masivul Preluca și Dealurile Chioarului), unde sunt incluse masive cristaline izolate, dealuri și depresiuni. Podișul Purcăreț – Boiu, reprezentat tangențial în sud-estul defileului, aparține de Podișul Transilvaniei.
Descriere socio-economică
O mare parte dintre satele din apropierea Cheilor Lăpușului sunt “departe de lumea dezlănțuită”, cu case isolate, răsfirate pe dealuri. Ca în multe alte locuri din Maramureș și din țară, populația acestor sate este în scădere. Potrivit recensământului din 2011, numărul locuitorilor din această zonă era de 2.997 (luând în calcul doar satele și cătunele cu teritoriul inclus în limitele rezervației și ale sitului, nu UAT-urile în întregime). Diminuarea numărului de locuitori se datorează în principal scăderii natalității şi fenomenului de migrare spre centrale urbane sau spre strainatate. Într-un un articol recent din presa locală, cu titlul “MARAMUREŞUL INEDIT – Sate cu populaţia… cât o scară de bloc”, se realiza un top 10 sate cu populația sub 100 de locuitori. De remarcat că cinci dintre aceste sate se găsesc pe teritoriul ariei naturale protejate Cheile Lăpușului: Dealu Corbului (Vima Mică) – 91 locuitori, Întrerâuri (Coaş) – 90 locuitori, Groape (Târgu Lăpuş) – 76 locuitori, Româneşti (Boiu Mare) – 68, Aspra (Vima Mică) – 55 locuitori, celelalte cinci aflându-se în proximitate.t
În ceea ce privește vârsta locuitorilor, se înregistrează o tendință generală de existență a trei vârfuri ale proporțiilor vârstelor populației: una a copiilor mici (0-14 ani), una a generației celor de 35-44 ani și ea de-a treia a celei de peste 65 de ani. De observat este de asemenea faptul că, în general ponderea celor de peste 65 de ani este mai ridicată decât a celor din intervalul 0-14 ani, cu repercursiuni pe termen lung asupra declinului populațional.
Ca vulnerabilitate educațională, cu repercursiuni în timp asupra nivelului de dezvoltarea a zonei, se remarcă o scădere a numărului de elevi. Există UAT-uri cu o populație școlară foarte redusă numeric (sub 150 de elevi și preșcolari), printre care Boiu Mare și Vima Mică. În toate aceste zone, investițiile în infrastructura educațională trebuie evaluate cu atenție, existând riscul desființării unor unități de învățământ.
Ocupaţiile de bază ale locuitorilor satelor din proximitatea Cheilor Lăpușului sunt agricultura, creşterea animalelor şi pomicultura. Fiind o zonă bogată în pomi fructiferi, majoritatea sătenilor se ocupă de făcutul horincii. Se practică și variate ocupații secundare, dintre care cele mai importante sunt culesul din natură, pescuitul și vânătoarea. Au tradiţie şi anumite meşteşuguri, determinate de resursele zonei (prelucrarea lemnului, împletitul nuielelor și al paielor etc). Diferite activități comerciale sunt desfășurate de asociații familiale și/sau societăți comerciale. Unii localnici își comercializează produsele din gospodărie în centrele comunelor sau în orașele mai apropiate. Deși zona prezintă o atractivitate turistică de necontestat, infrastructura de turism este încă foarte puțin dezvoltată.
Viața culturală
Râul Lăpuș străbate două zone etnografice, fiecare cu particularitățile ei istorice și culturale și amândouă cuprinse azi în județul Maramureș: Țara Lăpușului și Țara Chioarului, însă porțiunea de defileu se întinde aproape în întregime pe teritoriul zonei Chioar.
Ca peste tot în lumea satului românesc, obiceiurile tradiționale de aici sunt strâns legate de sărbătorile religioase și de anotimpuri: primăvara, de Buna Vestire, se aprind focuri în mijlocul livezilor, un obicei ce face parte din ritualul de pregătire al ciclului agrar. Apoi vin la rând obiceiurile legate de Duminica Floriilor și de Paști. De Rusalii, avem obiceiul „ieșirii la țarină”, într-unul din cele patru hotare ale satului, unde au loc slujbe pentru ocrotirea culturilor, pentru „roadă”. Sărbatoarea cea mai mare a verii e Adormirea Maicii Domnului. Tot vara, în satele din zonă se mai organizează clăci în satele Preluca Nouă și Preluca Veche iar la Copalnic-Mănăștur se ține “Jocul între hotare”. Toamna este dedicată sărbătoririi recoltei iar apoi, la mijloc de Brumar, vin jocurile de lasatul secului. Iarna aduce, desigur, în toate satele bogăția și complexitatea obiceiurilor de Crăciun și de An Nou iar în unele localități, balul țărănesc numit Vergel.
Cele mai multe manifestări culturale din zonă sunt organizate de căminele culturale, sprijinite de școli și biblioteci.
