GeoMMed

Situl ROSCI0030 Cheile Lăpușului a fost desemnat pentru următoarele tipuri de habitate și specii de interes comunitar:

Habitate

91V0 Păduri dacice de fag (Symphyto – Fagion);
6430 Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin;
3260 Cursuri de apă din zonele de câmpie, până la cele montane, cu vegetație de Ranunculion fluitantis și Callitricho-Batrachion;
91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa și Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae); 9110 Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum;
9180* Păduri din Tillio-Acerion pe versanți abrupți, grohotișuri și ravene.

Specii

Specii de amfibieni și reptile - 1193 Bombina variegata

Bombina variegata sau Izvorașul (Buhaiul) de Baltă cu Burta Galbenă este o broască de dimensiuni mici, de până la 5 cm. Corpul este aplatizat, capul mare are botul rotunjit. Coloritul este extrem de variabil. Dorsal, indivizii sunt colorați in cenusiu deschis, maroniu sau măsliniu pătat cu negru. Uneori, pot apărea indivizi parțial sau total verzi dorsal. Abdomenul și gușa sunt colorate in galben, pe fondul căruia este un desen marmorat cenușiu spre negru, dominând însă pigmentul galben. Coloritul este foarte intens, reprezentând un mijloc de avertizare asupra toxicității. Vârfurile degetelor sunt, de asemene,a galbene. Masculii prezintă pe partea interioară a membrelor anterioare calozitățile nupțiale (formațiuni cornoase, de culoare neagră, ce apar in perioada de reproducere doar la masculi), vizibile chiar și pe perioada hibernării.
Habitat: Ocupă orice ochi de apă, preponderent bălți temporare, putându-se reproduce inclusiv in denivelări ale solului ce conțin sub un litru de apă. Este întalnită aproape pretutindeni unde găsește un minim de umiditate, de la 150 m pana la aproape 2000 m altitudine.
Răspândire: Este raspandită în vestul și centrul Europei, cu excepția peninsulei Iberice, Marii Britanii și Scandinaviei. Limita estică a arealului este reprezentată de Polonia, vestul Ucrainei, România, Bulgaria și Grecia. În Romania, este prezentă pretutindeni în zonele de deal și munte. Este una din cele mai abundente specii, deoarece beneficiază de orice ochi de apă disponibil pentru reproducere. Indivizii se caracterizează printr-o longevitate ridicată și toleranță sporită la o varietate de impacte antropice.
Comportament: Este o specie cu activitate atat diurnă, cât și nocturnă, preponderent acvatică, extrem de tolerantă si rezistentă. Este sociabilă, foarte mulți indivizi de vârste diferite putând conviețui în bălți mici. Se reproduce de mai multe ori în cursul verii. Ouăle se depun în grămezi mici sau izolat, fixate de plante sau direct pe fundul apei. Este rezistentă la condiții dificile de mediu si longevivă, iar secreția toxică a glandelor dorsale o protejează foarte bine de eventualii prădători.
Statut de protecție: Este o specie cu un areal vast, dar cu toate acestea, este periclitată în mare parte a acestuia, datorită distrugerii, deterioarării și fragmentării habitatelor. Conservarea ei necesită masuri simple, limitate la menținerea habitatelor acvatice existente și crearea de noi habitate acolo unde este cazul.
Conform listelor roșii, specia este considerată potențial amenintată la nivel național si neamenițată pe întregul areal.

Specii de nevertebrate - 4014 Carabus variolosus

Carabus variolosus are corpul relativ alungit, negru, mat, cu o lungime de 20-30mm. Pronotul cu suprafața rugoasă, cu marginile ridicate si reliefuri neregulate. Elitrele, convexe puternic, au umerii proeminenți;
Habitat: specie higrofilă, foarte puternic legată de zonele umede; habitate submontane şi montane foarte umede (marginea izvoarelor din pădurile umede de foioase); este o specie indicator al pădurilor umede de fag (Fagus) şi stejar (Quercus)
Răspândire: Zona montană joasă, în general pe malul apelor curgătoare. În Romania, apare în zona fagului din Carpații Meridionali și Occidentali;
Comportament: specie terestră ce are aripile membranoase insuficient dezvoltate pentru a putea zbura; adulţii sunt activi noaptea, în perioada mai-iunie; ziua, stau ascunşi sub pietrele din apropierea cursurilor de apă; traversează anotimpul rece în interiorul buştenilor, cioatelor, trunchiurilor putrede;
Stadiu de protecție: este considerată o specie ameninţată cu dispariţia în România, protejată pe baza Legii nr.462/2001 (Anexa 3, Anexa 4), OUG 57/2007

Lutra lutra

Vidra euroasiatică (Lutra lutra L.,1758) aparține familiei Mustelidae, ordinul Carnivora și poate fi întâlnită în Europa, Asia (cu excepția insulelor din sud-est) și nordul extrem al Africii.

Vidra este un mamifer adaptat la viața acvatică și se regăsește in toate bazinele hidrografice majore din Romania.

Trupul său este adaptat legilor hidrodinamicii, la fel și coada, groasă la bază ce se subțiază spre vârf, utilizată la înaintat și cârmit. Degetele sunt unite de o membrană interdigitală, ajutând foarte mult la înot și propulsat. Capul mic cu o formă hidrodinamică face mult mai facilă înaintarea pe sub apă. Greutatea unui mascul este în general de 6-8 kg pe când femela cântărește aproximativ 4-5 kg. Acest mustelid poate ajunge la dimensiuni de până la 1 metru și jumătate lungime și la o greutate de 15 kilograme. Urechile mici sunt adaptate vieții acvatice, fiind prevăzute cu două pliuri ce le acoperă atunci când vidra pătrunde în apă sau că ochii sunt adaptați, putând vedea în apă. Blana are o culoare generală de castaniu închis, mai deschisă ca nuanță pe pântec și ceva mai surie pe partea din față a capului, iarna blana este mai deasă și mai lucioasă.

Vidrele ca și alte mustelide, au un sistem reproductiv poligam bazat pe teritorialitatea ambelor sexe. În interiorul teritoriului său, masculul controlează de la una la mai multe femele. Vidrele se pot reproduce pe tot parcursul anului iar puii se pot naște atât iarna cât și vara, dar femelele pot da viață la pui în general o dată la doi ani. Vidra are o gestație prelungită (diapauza embrionară) și naște de la 2 la 4 pui, care vor sta în preajma ei pentru un an sau mai mult. Prezența vidrei este strâns legată de existența resurselor de hrană. În Romania vidra este răspândită în întreaga țară, cu deosebire în lacurile și văile apelor mari, dar mai ales în bălțile și Delta Dunării. Existența locurilor bogate în pește, atrage vidra până sus la munte, la peste 1500 de metri, în preajma pâraielor cu păstrăvi. Uneori, în căutarea locurilor prielnice, trece cumpăna apelor, peste creasta munților. Principalul sortiment de hrană pentru vidră îl reprezintă peștele de toate formele și mărimile, căci se încumetă să atace și pește mare pe care, după ce îl răpune, îl scoate pe mal, depozitându-l într-un loc anume sub o piatră sau un buștean, unde îl poate păstra multă vreme, apoi mănâncă doar părțile bune din el. De obicei alege partea sângerie de la branhiile peștelui și carnea fără oase a spatelui, restul lăsându-l pentru alții. În afara peștelui, vidra mănâncă raci, amfibieni, melci, păsări și șoareci de apă.

În aria protejata a fost observată în urmatoarele locuri: Balta “La Răstoacă”, Balta Mesteacănului, Balta Chisei, Balta Boiului, Balta Dosului.

Echipa de proiect a montat în zonă mai multe camere video pentru a strânge date despre numărul de exemplare și comportamentul speciei.